Ţara:
Romania
Oraş:
Bucuresti
Cuvinte cheie:
Vama Veche,Delta,Maramures, Ardeal

Primul punct al acestui paralelogram imaginar l-am fixat impreuna- nu cu catelandrul Patrocle/Toto sau cu un magar temerar,tovarasi de drum ce au marcat calatorii legendare- ci cu zgubiliticul meu prieten(complice la multe haiducii si bufonerii),in acel loc in care cantarile si dansul cu picioarele goale se termina in rasarit-rasaritul celei de-a 3-a zi sau a celei de-a 7?!- Vama Veche. Aci am ajuns intr-o dup-amiaza cu un grup de prieteni,cu care era cat pe ce sa ne cazam intr-un motel impreuna cu ei dar aveam "ambitia" de a sta in cort, in pofida vantului intermitent ce matura plaja.Cortul era cat pe ce sa se transforme intr-un zmeu emigrant si sa fuga la bulgari.A doua zi,in lumina plina a pranzului am decis sa pictam cortul. Apoi l-am luat pe sus cu totul si l-am asezat in fata unei scene unde interpreti autohtonizati cantau in fiecare noapte.In ziua urmatoare,am capatat un vecin care se mira de maniera turistilor de a-si usca lenjeria pe plaja. Era din Serbia si avea o barcuta pe care a lasat-o langa valuri parca special pentru a ne provoca la reverie.

Cateva zile mai tarziu am plecat inspre Sf.Gheorghe.Am ajuns acolo in seara penultimei zile a festivalului Anonimul. Multumim pe aceasta cale tantarilor care ne-au tinut treji peste noapte, reusind astfel sa vizionam cateva filme. Dimineata era acoperita cu panze subtiri de ceata, sfasiate pe alocuri de luminisuri unde egrete albe si cocostarci...
Dupa o leganare lenesa de cateva ore cu nava companiei Navrom Delta,suprapopulata cu cinefili dornici sa ajunga la Tulcea,dupa terminarea festivalului, a urmat un talmes-balmes de sprinturi pe peroanele garilor romanesti,si de ocolit obstacolele umane-specifice garilor-,totul servind scopului nobil de a ajunge la Baia Mare.Aici am fost culesi de un alt grup de prieteni spre un sat unde se desfasura o tabara de creatie.Case vechi,desene noi!Ospitalitatea acestor plaiuri 'mioritice' a compensat cu totul disconfortul noptii petrecute in holul vagonului de accelerat,ce ne adusese in Baia Mare.

In Maramures,actorii veniti din Cluj au pregatit o piesa de teatru, o comedie, in sura casei unde stateam. Repetitiile se intindeau de dupa micul dejun pana dup-amiaza(caci noaptea era dominata de cantece si dansuri la lumina focului de tabara).Fanul a fost maturat apoi asezat ,incat sa se vada cadrul idilic. Vacile au paticipat la o preselectie extrem de serioasa, atat de serioasa incat stapana – o femeie cu zambet sugubat, si chip rotund,imbujorat – le-a provocat la o repriza de traducere adhoc de regionalisme in limba muuu si exercitii de postura pentru niste vaci aratoase.
Pana la urma au participat si ele cu o figuratie involuntara!Ba chiar au improvizat in timpul piesei,facand astfel deliciul publicului, care a ras mai cu foc. Cum nu am stiut sa imi exprim recunostiinta altfel fata de un timp minunat petrecut in fata scenei,am desenat niste oi pe un servetel pe care apoi l-am daruit trupei de teatru.
Tot aici ,in acest cadru idilic, am renuntat la camping in ultima noapte si am ales sa dormim intr-un hambar plin cu fan. Acolo cativa fii ai locului ne-au impartasit povesti despre strigoi si iele facandu-ne pielea de gaina.In apropiere era o padure si sunetele padurii devenisera mult mai intense. Intr-una din povesti, fluierul unui localnic inca se mai aude in noptile de vara, venind dintr-un desis dincolo de raul ce traversa padurea ,desi acesta a murit cu mai bine de o suta de ani in urma.Se spune ca isi pierduse copila inainte sa moara si a plecat sa o caute nopatea in padure.De necaz si-a scos fluierul sa cante apoi nimeni nu l-a mai gasit nici pe el, dar doina lui se mai aude si acum prin partile locului.In alta poveste,un lup ce atacase o femeie in plina zi disparuse in padure apoi de acolo aparu sotul ei care nu o crezu ca a fost atacata de un caine feroce iar atunci cand incepu sa rada, se zari o bucata din rochia ,sfasiata de misteriosul si maleficul caine, intre dintii acestuia. Noaptea aceea a fost extrem de lunga si am dardait mai mereu dar nu de frig...

Si iac-asa ne-am indreptat spre cel de-al patrulea punct care sa ne intregeasca numitul paralelogram:Sibiu, unde am nimerit in miezul unui festival cu traditie:"Festivalul cetatilor medievale".Pe bulevardul Nicolae Balcescu,ne-am amestecat cu alaiul vesel.Un circar m-a invatat cum sa arunc popicele. Am fost atat de eficienta ca am reusit sa ma uimesc pe mine insami. Circarul inca le cauta,cand noi fugeam sa ne strecuram in cautare de metafore... s-or fi amestecat cu steagurile de la parada sau le-or fi sterpelit copii cei multi ce zburdau pe strazi ?!?
Din nefericire,enigma n-a putut fi rezolvata,caci trebuia sa ne luam zborul spre locul de bastina, intocmai ca misterioasa ‘pasare’ ce-si proiecta umbra pe peretii muzeului farmaciei din Piata Mica.
Pe drum, chicotiram de perimetrul de 2000 km al paralelogramului nostru, punand la cale viitoare figuri geometrice,care mai de care mai exotice,pe care sa le desprindem din hartile geografice. :D